user 2

Nu e recomandat a se studia spaniola de pe marplo.net, ȋntrucȃt este foarte prost făcut și greșeli foarte multe, atȃt de limbă romȃnă, ȋn afara faptului că nu se scrie cu caractere romȃnești habar nu au de limba romȃnă, scriu ȋ-ți mulțumesc etc., greșeli grave de exprimare, scriere greșită grav, ortografic, gramatical, lexical, cu 2 i unde trebuie cu 1 sau invers etc., dar greșeli la fel de mari sunt și de spaniolă, de gramatică, exprimare, ortografie etc., inclusiv ȋn exercițiile de gramatică, unde se folosește la greu partir ca a pleca (parcă ar fi ȋn fran., ȋn span. se folosește irse), spune că la vb traer, de ex., part. e trecho, cȃnd de fapt este traído etc. Despre accent nu se vorbește absolut nimic și nu este prezentat nicăieri cum trebuie, am făcut aici prezentarea, inclusiv a cuvintelor omonime, care cu accent scris ȋnseamnă ceva, iar fără, altceva sau au accent pe altă silabă. Plus faptul că nu ai ce să înveți, întrucât e numai gramatică (dar defectuos și în română și în span.), nu sunt lecții, text, lexic etc. Așa cum am spus, ȋn span. sunt multe perifraze verbale, despre care am vorbit, am spus că la part. sunt numai 9-10 verbe neregulate, pe care le-am menționat (mai sunt 4 care au ambele conjugări, cea regulată și una neregulată: freír-frito, imprimir-impreso, prender-preso, proveer-provisto); că la ind. prez. sunt cele care diftonghează, schimbă ȋn răd. ȋnaintea term. de infin. la sg și III pl. la ind. și subj. pres. e ȋn ie, o ȋn ue (cele ȋn -ar, -er), iar cele ȋn -ir schimbă și e ȋn i, respectiv o ȋn u (dormir, morir) la I, II pl. subj. pres., la p. III la p. sim. și la subj. imperf., futuro și gerunziu (la gerunziu inclusiv venir-viniendo, decir-diciendo, poder-pudiendo), cele care schimbă e ȋn i sunt numai ȋn -ir, de tip pedir, cȃteva, iar ȋn i ȋn ie adquirir, u ȋn ue jugar (tot la sg și III pl. la ind. și subj. pres.). Sunt cȃteva zeci, dar sunt previzibile, cele ȋn -ar, -er care schimbă e ȋn ie și mai multe o ȋn ue, cele ȋn -ir sunt puține, care schimbă o ȋn ue numai dormir, morir (ȋn principiu, cele care au ȋn familia respectivă un subst./adj. care au diftogii ie, ue, nefiind chiar o regulă generală), dar ȋn afara acestora mai sunt numai verbe cu pers. I sg nereg. la ind. prez., fiind chestiune de pron. (ȋn -cer, -cir, -ger, -gir, -quir), tener-tengo (schimbă e ȋn ie la II, III sg, III pl.), venir-vengo la fel,decir-digo la fel e ȋn i+14-15 verbe: asir-asgo, caber-quepo, caer-caigo, oír-oigo (are y la II, III sg și III pl. și accent pe i la I, II pl.), roer-roo, royo, roigo (are toate cele 3 forme la subj. și la imper.), hacer-hago, dar-doy, saber-sé, poner-pongo, salir-salgo, valer-valgo, traer-traigo, ver-veo, cele ȋn -uir adaugă y ȋntre u și term. la sg, III pl., așa cum adaugă oír la II, III sg, III pl., oler adaugă h mut ȋnainte la sg, III pl. la ind. și subj. prez. unde diftonghează, regulă valabilă a lui h mut ȋnaintea diftongilor ue, ie (inclusiv comp. desosar-deshueso). Neregulate absolut sunt numai haber: he, has, ha, hemos, habéis, han (la II pl. care e numai ȋn SPA e regulat); ser: soy, eres, es, somos, sois, son; estar doar la I sg estoy, doar că are accent pe a la II, III sg și pl., iar ir la I sg voy și term. de la cele ȋn -ar la răd. v. Cele ȋn vocală+cer, cir (-acer, -ecer, -ocer, -ucir) schimbă c ȋn zc la I sg (conocer-conozco), iar ȋn cons.+cer, cir schimbă c ȋn z, inclusiv cocer-cuezo (diftonghează) și comp. escocer, recocer; empecer-empezo, mecer-mezo; cele ȋn -ger, -gir schimbă la I sg g ȋn j, iar delinquir qu ȋn c. Cele ȋn -guir ȋnlătură u la I sg, tot chestiune de pron., seguir, erguir schimbă e în i, la la fel ca cele de tip pedir. Term. la cele ȋn -ar: -o, -as, -a, -amos, -áis, -an; ȋn -er: -o, -es, -e, -emos, -éis, -en; ȋn -ir: -o, -es, -e, -imos, -ís, -en la răd. de infin. Unele vb în -iar au accent pe i la sg şi III pl. la ind. şi subj. pres.: enviar, fiar ş.a., dar cambiar ş.a. nu au, formând diftongi, dar cele cu mai mult de 2 silabe la infin. nu au, cu excepţia celor compuse (desafiar, desconfiar ş.a.); la fel au cele cu răd. în hi+cons.: prohibir, prohijar (care la II pl. ind. au normal pe term. ís) și la fel au pe u cele în -uar (cu excepţia celor în -cuar, -guar). La subj. pres. term. sunt: -e, -es, -e, -emos, -éis, -en la cele ȋn -ar, respectiv -a, -as, -a, -amos, -áis, -an la cele ȋn -er, -ir, răd. fiind de la I sg ind., cu excepția lui haber, ir, ser, saber, dar, estar, care au aceleași term., dar răd. este hay, vay, se, sep, d, est [dé are accent la I, III sg pentru a-l deosebi de prep. de, nu se scrie la II pl., deis, pentru că are o sg silabă (la fel la II pl. ind., dais, precum și ir-vais, ver-veis, ser-sois), la estar fiind accentul pe e final la subj. la toate pers. ȋn afară de I pl.]. Pentru aceeași chestiune de pron. ca la ind., vb ȋn -gar adaugă u la răd, ȋn -guar schimbă u ȋn ü, ȋn -zar schimbă z ȋn c, iar ȋn -car c ȋn qu la subj. pres. și la I sg p. sim. Excepții la ind.: cernir, concernir, dicernir care diftonghează, e ȋn ie, nu schimbă e ȋn i la I, II pl. subj., nici la celelalte, dicerner nu diftonghează, așa cum diftonghează cele menționate și cerner, concerner; bendicir schimbă e din prima silabă ȋn i (nici nu are e ȋnaintea term. de infin.) la II, III sg., III pl. la ind, II sg imper., gerunziu (a nu se confunda cu bendecir, comp. lui decir),avergonzar schimbă o ȋn üe la sg, III pl. la ind. și subj. pres., tot chestiune de pron. De menționat că comp. bendecir, maldecir se conjugă identic cu decir, cu excepția viit., cond., II sg imper. și part. unde sunt regulate. Acestea sunt toate vb ȋn span. la ind. și subj. pres., așa cum nu sunt menționate nicăieri. Mie conjugarea ȋn span. mi se pare destul de simplă, comparativ cu fran. (și nici ȋn fran. nu e chiar așa de complicată), mai ales cu ital. sau romȃna, ȋntr-adevăr sunt multe perifraze, prep. la verbe, diferite de romȃnă (și fran.), conjuncții și prep., bogăția deosebită ȋn exprimare și complexitatea limbii ȋn general, folosirea subj. care e deosebit de complexă. De altfel, eu am făcut sistematizarea conjugării tuturor vb din limba romȃnă la ind. prez., ceea ce nu a făcut nimeni ȋn istorie, deși ind. prez. era indefinibil, ȋndeosebi la vb ȋn -a.

La imperf. la cele ȋn -ar se adaugă la răd. de infin. term.: -aba, -abas, -aba, -ábamos, -abais, -aban; la cele ȋn -er, -ir: -ía, -ías, -ía, -íamos, -íais, -ían (ultimele se adaugă la toate la cond., dar acolo la infin. sau la cele cu răd. neregulată de la viitor). Neregulate sunt ser și ir, care au răd. er și ib+term.: -a, -as, -a, -amos, -ais, -an, accentul pe e, i ȋn răd. la I pl., iar ver are răd. ve de la I sg prez. La p. sim., tot la răd. de infin. la cele ȋn -ar: -é, -aste, -ó, -amos, -asteis, -aron; la cele ȋn -er, -ir: -í -iste, -ió, -imos, -isteis, -ieron. 11 vb au răd. neregulată (9 fiind din cele 12 de la viitor, deci 14 ȋn total): haber are hub la p. sim. și habr la viitor, tener-tuv-tendr, venir-vin-vendr, caber-cup-cabr, hacer-hic-har, querer-quis-querr, saber-sup-sabr, poder-pud-podr, poner-pus-pondr, la p. sim. andar-anduv, estar-estuv, iar la viitor decir-dir, salir-saldr, valer-valdr și term.: -e, -iste, -o, -imos, -isteis, -ieron (la hacer aceeași chestiune de pron. la III sg, c ȋn z: hizo). Traer (și comp.) și cele ȋn -cir au aceleași term., fără i la III pl, -eron, avȃnd răd. ȋn j prin ȋnlăturarea term. -er, respectiv -cir (decir, bendecir care schimbă e ȋn i la prezent schimbă la fel, dij, bendij), iar la bendicir se adaugă aceste term. la răd. de infin., bendic, care, la fel ca hacer la III sg, bendiz. Ser, dar sunt neregulate (dar e identic cuver): fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron; di, diste, dio, dimos, disteis, dieron (ver e regulat, la I, III sg nu are accent pentru că are o sg silabă), ser și ir au aceeași formă și la subj. imperf. și futuro. Cele ȋn -aer, -eer, -eír, -oer, -oír, -uir au y la p. III la p. sim. și la toate pers. la subj. imperf., futuro și gerunziu (cele în -uir au și la subj. pres.), cele ȋn -eír au și i și iy la aceste mod./timp./pers. și au accent pe i la toate pers. la prez. și la sg, III pl. la subj. pres. și, toate cele menționate, cu excepția celor ȋn -uir, au accent pe i la I, II sg și pl. la p. sim. și la part., ceea ce ține de regula diftongilor, a accentului ȋn span., ȋntrucȃt nu formează diftongi, cu excepția lui traer la p. sim., care nu are accent, nici y. Cele ȋn -ñir ȋnlătură i din term. la p. III la p. sim. și la subj. imperf., futuro, gerunziu. La subj. imp. și futuro răd. e de la p. III p. sim., la imperf. 1: -ra, -ras, -ra, -ramos, -rais, -ran; II: -se, -ses, -se, -semos, -seis, -sen; futuro: -re, -res, -re, -remos, -reis, -ren, precedate de a la cele ȋn -ar, ie la cele ȋn -er, -ir. Cele cu răd. ȋn j la p. sim. și ser (răd. fu), bendicir adaugă term. fără i, iar andar, estar și dar pe cele de la -er, -ir cu ie, toate vb au accent pe a, e la I pl., antepenultima silabă. La viitor răd. este infin., respectiv cele 12 cu răd. neregulată: -é, -ás, -á, -emos, -éis, -án. La part., la cele ȋn -ar: -ado; la cele ȋn -er, -ir: -ido la răd. de infin., cele neregulate au fost menționate. La gerunziu: -ando, respectiv -iendo, cele care au y au fost menționate, inclusiv ir-yendo, cele care schimbă e ȋn i, o ȋn u la fel. Imperativ, forma afirm: III sg, I, III pl. sunt formele de la subj. pres.; II pl. (care e numai ȋn SPA) se schimbă r de la infin. cu d, la vb refl. se ȋnlătură d și se adaugă pron. refl. os, la refl. ȋn -ir accentul pe i, cu excepția lui irse-idos; accent pe i au șioír și vb în -eír. II sg=III ind., cu excepția a 8 vb, dar la forma negativă sunt formele de la subj. la toate pers., deci și la II sg și pl.: decir-di, hacer-haz, tener-ten, venir-ven, ir(se)-ve(te), ser-sé (se folosește rar, ȋn general se folosește forma de subj., sea), poner-pon, salir-sal, valer are și val și vale de la III ind. La comp. lui poner se scrie accentul pe o, ale lui hacerpe a, ale lui venir, tener pe e final (la pon, haz, ten, ven nu se scrie pentru că au o sg silabă). Trebuie menționat că la vb ir(se) la I pl. imper. afirm. forma este de la ind., la negativ e de la subj., la fel ca toate vb.

Ȋn fran. este mai complicat ind. prez. (adică seamănă mai mult cu romȃnă, dar bineȋnțeles că nu se poate compara), deși nu este prea complicat nici acesta, la vb ȋn -ir, -re care fac modificări ȋn răd. și diferă puțin term., cele ȋn -er toate sunt regulate, cu excepția lui aller, dar tocmai că aici e problema mai complicată, chiar decȃt la cele ȋn -ir, -re, fiind vorba de accentul pe e, ascuțit, grav la diferite pers./mod./timp sau care au 2 e cu accent ascuțit, grav sau la participiu au 3 e cu accent ascuțit, care dublează consoana la diferite moduri/timp/pers. sau care au y. La ind. prez. aller este asemănător cu ir din span. șiandare din ital: je vais, tu vas, il/elle va, nous allons, vous allez, ils/elles vont. De asemenea, part. trecut și p. sim. unde este o similitudine totală cu romȃna, fiind ȋnsă ceva mai complicat aici decȃt ȋn romȃnă, dar nu e așa complicat, mai puțin decȃt la prez. Ȋn rest, ȋn fran. este foarte simplu, bine că la celelalte nu e complicat nici ȋn span. și nici ȋn celelalte limbi, dar ȋn fran. e mai simplu. La imperf., la răd. de la p. I pl. prez. se adaugă term.: -ais, -ais, -ait, -ions, -iez, -aient, doar être are ét+term., term. care sunt și la cond., dar acolo sunt la infin. sau la cele cu răd. neregulată de la viitor. La subj. present, la cele ȋn -er, cu excepția lui aller, la sg și III pl. este forma de la ind. prez., iar la I, II pl. de la imperf. La cele ȋn -ir, -re răd. la sg și III pl. este de la III pl. ind. prez.+term. de la acest timp de la cele ȋn -er, iar la I, II pl. sunt formele de la imperf. Faire are răd. fass, pouvoir are puiss, savoir-sach cu term. de la ind. prez. de la vb ȋn -er la sg și III pl. și term. de la imperf. la I, II pl. Aller are aillla sg și III pl., iar la I, II pl. are forma de la imperf. (all+term.), vouloir-veuill, respectiv voul, valoir-vaill, respectiv val, falloir numai la III sg il faille, avoir și être au formă specifică: j'aie, tu aies, il/elle ait, nous ayons, vous ayez, ils/elles aient; je sois, tu sois, ils/elle soit, nous soyons, vous soyez, ils/elles soient. La viitor se adaugă la infin. sau la cele cu răd. neregulată la acest timp term.: -ai, -as, -a, -ons, -ez, -ont (la cele ȋn -re dispare e de la infin.). Răd. neregulată au: aller-ir (infin. din span.), être-ser (infin. din span), avoir-aur, savoir-saur, faire-fer, courir-courr, mourir-mourr, pouvoir-pourr, falloir-faudr, vouloir-voudr, valoir-vaudr, devoir-devr, recevoir-recevr, venir-viendr (la fel tenir), voir-verr, envoyer-enverr, devoyer-devoier, (s')asseoir-assoir, assiér. P. sim.: la cele ȋn -er care au part. regulat, toate, în é prin înlăturarea term. de infin., răd. este de la infin.+term.: -ai, -as, -a, -âmes, -âtes, -èrent; la cele ȋn -ir, -re, care au part. ȋn s: quérir (quis), (s')asseoir (assis), mettre (mis), prendre (pris)rămâne acelaşi la I, II sg, schimbă s în t la III sg şi înlătură s, adăugând -mes, -tes, -rent la pl. (la I, II pl. schimbă i în î); cele care au part. în -u: avoir (eu), boire (bu), choir (chu), connaître (apparaître ş.a.) (connu), croître (crû) - are circumflexul la toate pers. -, courir (couru), croire (cru), falloir (fallu), lire (lu), pouvoir (pu), pourvoir (pourvu), recevoir (reçu), savoir (su), (se) taire (tu), vivre (vécu), vouloir (voulu), valoir (valu) adaugă la participiu trecut term.: -s, -s, -t, -mes, -tes, -rent (schimbă u în û la I, II pl.); battre (battu), pendre (pendu), perdre, pondre, rendre, rompre, tendre, vaincre, vendre, care au part. în -u prin înlăturarea term. de infin., precum şi cele cu part. în -t [cele ȋn -uire: conduire (conduit) și celelalte; ȋn -indre: craindre (craint) și celelalte (care au răd. în gn la pl. la prezent), écrire (écrit), ofrir (offert), ouvrir (ouvert)],la răd. de la pers. I pl. prez. adaugă term.: -is, -is, -it, -îmes, -îtes, -irent; mourir (part.mort) adaugă term. -us, -us, -ut, -ûmes, -ûtes, -urent la răd. de la I pl. prez. (identică cu cea de la infin.); naître are part. né, dar la p. simplu are răd. naqui, venir (venu) are răd. vin, voir (vu) are răd. vi şi adaugă term. -s, -s, -t, -mes, -tes, -rent şi la fel schimbă i în î la I, II pl., iardire adaugă aceste term. la part. (dit), înlăturând t şi schimbă, de asemenea, i în î la I, II pl.;devoir, mouvoir, care au part. dû, mû, au răd du, mu la care se adaugă aceleaşi term. (la I, II pl. schimbă u în û). Majoritatea celor în -ir au part. în i prin înlăturarea lui r de la infin., cele care la prez. au term. la pl. -issons, -issez, -issent+cele care la acest timp au răd. la pl. de la infin. prin înlăturarea term., iar la sg prin înlăturarea şi a consoanei dinaintea term., precum şi fuir (şi cele identice), dar şi unele în -re: suivre (suivi) şi adaugă la participiu term. menţionate şi schimbă i în î la I, II pl. E de menţionat că verbele în -oir au part. în -u, cu excepţia lui s'asseoir (devoir, mouvoir au în -û); être (été): fu+aceleași term, û la I, II pl., iarfaire (fait): fi și ȋ la I, II pl. Subj. imparf., la cele ȋn -ir, -re se adaugă la forma conjugată de la p. sim. la I sg -se, la II sg -ses, la III sg nu se adaugă nimic, dar se schimbă i ȋn ȋ și u ȋn û, iar la pl. se ȋnlătură -mes, -tes, -rent și se adaugă -ssions, -ssiez, -ssent, la I, II pl. î devine i, iar û devine u. La cele ȋn -er la I sg se ȋnlătură i și se adaugă -sse, la celelalte pers. la fel ca celelalte, doar că la III sg a devine â, iar la I, II pl. â devine a și la III pl. è devine a. Așadar, accentul circumflex se scrie pe a la cele ȋn -er, respectiv pe i, u la cele ȋn -ir, -re la I, II pl. p. sim., respectiv la III sg subj. imp., excepție făcȃnd croȋtre, care avȃnd part. crû, are accentul la toate pers. la p. sim. și subj. imp., spre deosebire de croire care are cru și deci urmează regula generală. Gerunziul este în -ant, rădăcina fiind de la p. I pl. ind. prez., cu excepţia luiavoir, être, savoir şi choir: être=étant (de la imperf.); avoir=ayant (de la I pl. subj. prez.),savoir=sachant, choir=chéant.În fran. gerunziul și part. prez. au aceeași formă, spre deosebire de ital., doar că gerunziul este precedat de prep. en, în span. și port. nu exisă part. prez., și nici în română. Imperativ: la toate cele în -ir, -re, în afară de avoir, être şisavoir, sunt formele de la ind. prez. pentru cele 3 pers. (II sg, I, II pl.); la cele în -er, II sg imper.=III sg ind.; être=sois-tu, soyons-nous, soyez-vous (II sg, I, II pl. subj.); avoir=aie, ayons, ayez (I sg, I, II pl. subj.); savoir=sache (III sg subj.), sachons, sachez, adică răd. de la subj., dar term. de la I, II pl. ind.; vouloir normal nu are formă de imperativ, ca şi în română, ca formă interogativă, însă, are atât formele de la indic. veux, voulez, cât şi veuille, veuillez. La imperativ negativ sunt aceleaşi forme. De menţionat e că liniuţa se scrie la toate verbele la imperativ afirmativ: -tu, -nous, -vous la cele nerefl., respectiv: -toi, -nous, -vous la cele reflexive. Observaţii: verbele în -ir, menţionate la ind. prez. cu term. la pl. -issons, -issez, -issent, ca şi dire, fuir au identice pers. de la sg la présent şi passé simple indicatif şi, cu excepţia ultimelor 2, au identice şi toate pers. la subj. présent şi imparfait, cu excepţia III sg. Nicăieri nu am găsit scris și nici n-am învățat în școală că la p. sim. răd. la cele cu part. neregulat în -ir, -re e de la part., ca și în română, nici în română nu scrie nicăieri așa ceva, în română și la gerunziu, așa cum am menționat, cele cu part. în ut, cu excepția lui bea, au răd. de la part. (cele care modifică răd. la part., la cele care e identică cu cea de la infin. nu se pune problema). În fran. și ital. sunt 2 aux., avoir și être, avere și essere, în span doarhaber, iar în port. ter (tener din span=a avea, care nu e aux., corespondentul lui haber în port. fiind haver, care e numai impersonal), numai în span. și port. sunt ser și estar, care nu sunt aux.[am văzut că tener poate avea funcție de aux. în perifraze verbale cu part., situație în care part. se acordă în gen, nr. cu subiectul, la fel ca cele cuêtre în fran. sau cu essere în ital., respectiv la diateza pasivă în română(vb a fi conjugat+part. vb)]. Haber este aux., în rest este numai impers. cu forma hay la prez.=există, se află, sunt [echivalent cu il y avoir (la III sg)în fran. sau c'è (essere) în ital.], putând fi folosit rar conjugat, haber de+infin. De asemenea, haber impers. que+infin.=trebuie (a trebui) să, la fel putând fi și tener (conjugat)que+infin., despre care s-a vorbit, a trebui putând fi și deber (conjugat) simplu, a saude+infin. (despre care s-a vorbit, devoir în fran., dovere în ital.),care poate însemna și a datora, necesitar (conjugat) que+subj. sau necesitar+infin.(a fi necesar, a avea nevoie, a fi nevoit să, avoir besoin în fran.),respectiv hacer falta, ser necesario, ser menester(impersonale), în fran. a trebui este și falloir impers.În span., fran., ital. sunt 8 timpuri la ind., 5 de trecut, în afara celor 4 din română este și pretérito antérior, passé anterieur, trapassato remoto, timp compus, p. sim. aux.+part., care nu se folosește de fapt, compuse fiind p. com. (prez. aux.+part.), m.m.p. (imperf. aux.+part.), futuro perfecto în span., future antérieur în fran., futuro anteriore în ital. (viitor aux.+part.); la subj. în fran. și cong. în ital. sunt câte 4, 2 simple (présent, imp., presente, imperf.) și 2 comp. cu aux. (passé, plus que parfait, passato și trapassato), în span. la subj. sunt 8, 4 simple (presente, pret. imp. 1, pret. imp. 2, futuro) și 4 compuse cu haber (pret. perf., pret. pluscuamp. 1, pret. pluscuamp. 2, futuro perf.), dar futuro și futuro perf. nu se folosesc, pret. și pluscuamp. 1, 2 sunt substituibile, putându-se folosi oricare, dar se folosește aproape numai 1; cond. este present (simplu) și perfect (în span. cond. compuesto) cu aux.În port. sunt 7 timp. la ind., 3 de trecut, un sg pret. perfeito, care e necompus, pret. imperf. și mais que perfeito și 3 de viitor, futuro do presente simple, futuro do presente composto și futuro de pretérito (echivalent cond. din span.), numai futuro composto e compus cu aux. ter la cel simplu+part., 5 timp. la subj., 2 compuse cu ter,nu este cond. pentru că e futuro de pret., dar este infin. pessoal, adică personal, conjugat.În span., port. și ital., spre deosebire de română și fran., adresarea cu d-ta, dvs. sg și pl. se face la pers. III, la fel ca pentru el, ea, ei, ele, în span. Usted, él, ella, Ustedes, ellos, ellas, în port. Você, ele, ela, Vocês, eles, elas, cu mențiunea că în Am. Latină nu există II pl., nici pron. direct, indirect, refl. os (decât în SPA și POR), numai pers. III pl. (Ustedes) și pron. la III pl., motiv pentru care în aceste limbi există și III sg și pl. imperativ, iar în span., port., ital., ca și în română nu este necesară folosirea pers., decât în cazuri rare, spre deosebire de fran. (și eng.). Am menționat la diferențieri regionale ale limbii span. că ARG este sg țară unde la II sg în loc de tú se folosește vos (adică tú nu există), deci nu pentru dvs., unde se folosește tot Usted/Ustedes și, la fel, nu există II pl.

În fran., în general, folosirea p. sim. și compus este relativ asemănătoare cu româna, deși în fran. p. sim. poate fi și trecutul istoric ca în span., în span., însă, se folosește mult p. sim., atât ca trecut istoric, cât și în general unde în română se folosește p. com., de asemenea, în ital. Trebuie menționat că regula literară menționată pentru folosirea p. com. (în Spania) nu este în realitate reală și în niciun caz în Am. Lat. În Spania (și nu în toate regiunile), pretérito perf. se folosește pentru acțiuni din trecut petrecute într-o perioadă de timp neterminată (hoy, esta semana, este mes, este año, este siglo etc.); de asemenea, pentru a vorbi de un nr. de ori în care a fost făcut un lucru de-a lungul vieții: Nunca hemos estado en la India.Pretérito indef. sau simple se folosește pentru a vorbi de acțiuni din trecut petrecute o singură dată ȋntr-o perioadă de timp terminată (ayer, el+día/fecha, la semana pasada, el mes/año pasado, hace ..., en+mes/año etc.). Ayer comí un plato de pasta. La semana pasada fueron a la iglesia. Cervantes nació en 1547 y murió en 1616. Anoche me acostétarde y esta mañana me he despertado temprano. No ha llovido ningún día desde queempezó la primavera. Ȋn prima propoziție se folosește perfecto, iar ȋn a 2-a indefinido, ȋntrucȃt primăvara a ȋnceput pe 21 martie, o zi care se află ȋntr-un timp terminat, dar ȋncă suntem ȋn primăvară, astfel că acțiunea de a nu ploua se situează ȋntr-un timp neterminat. Ȋn regiunea Madridului, ȋndeosebi, se folosește numai pret. perf. pentru acțiuni petrecute ȋn aceeași zi, adică foarte recente. În port. există un sg pret., perfeito, care e necompus, ca indef. din span., iar în Argentina se folosește aproape numai indef.

De menționat este faptul că, spre deosebire de romȃnă și fran., x se pron. totdeauna cs, nu și gz, existir (ecsistir), iar ȋn 1956 x a fost ȋnlocuit cu j ȋn toate cuvintele unde se pron. h, ejercicio, ejemplo, Alejandro etc., rămȃnȃnd din orgoliu național doar la México, mexicano, mexicana, deși mulți spanioli și vorbitori de span. scriu Méjico, astfel că nu se pronunță ce, ci (precum ch), așa cum pronunță unii comentatori de fotbal, Xabi Alonso (Ceavi), o altă problemă ȋn span. este pron. lui b, v, care se pronunță aproximativ la fel, eu am ascultat la post TV spaniol pronunțȃnd Csavi. Majoritatea mexicanilor pronunță Tehas (Texas). În span. nici nu există sunetele ș, ț, z, ț nu există nici în fran. și eng., în germ. și ital. z este ț, în span. și ital. nici j (în span. j este h, iar ȋn ital. i, ca ȋn germană) și, întrucât în română sunt cuvinte de origine germană, sunt 4-5 cons. consecutive, lucru de neconceput în span., de ex., iar ȋn fran. nu există ce, ci, care ȋn romȃnă și ital. se scriu și se pronunță la fel, ȋn span. și eng. așa se pron. ch. Ȋn romȃnă sunt și sunetele de origine slavă ă, ȋ, care sunt și ȋn alte limbi, port., engleză, fran. (numai ă), neexistȃnd nici ȋn ital. și normal ȋn span. De asemenea, numai ȋn romȃnă și fran. există negația dublă, ȋn span., ca și ȋn engleză ș.a. nu este negație dublă: Nadie me quiere=Nimeni nu mă iubește, dar dacă pron. negativ se află după verb, atunci, ca și ȋn romȃnă, se folosește negația no: No me quiere nadie; Nunca hemos estado en El Canadá, dar No hemos estado nunca.

Adjective care ȋși schimbă sensul cu verbele SER și ESTAR:

Cuvinte homófonas (omonime) care se pronunță la fel, dar se scriu diferit și au sensuri distincte cu b și v:

baca=acoperișul deasupra unui autovehicul unde se pune bagajul;

vaca=animal ierbivor;

beta=litera grecească;

veta=vena sau filón=filon, recif: El minero encontró una veta de oro.

barón=baron, titlu de noblețe: Los cuadros del barón Thyssen pueden verse en Madrid=Tablourile baronului Thyssen se pot vedea ȋn Madrid.

varón=om: El robo fue cometido por un varón blanco de unos 30 años.

basto=tosco, grosero=necioplit, grosolan: ¡Habla bien! ¡No seas basto!

vasto=extins, vast: Castilla y León es una región muy vasta.

bello=hermoso=frumos: Estuvimos en una playa muy bella.

vello=păr scurt care acoperă unele părți ale corpului;

bienes=bunuri (patrimoniu): Donó todos sus bienes a la iglesia=Și-a donat toate bunurile la biserică.

vienes=verbul venir: ¿Vienes del trabajo?

botar=dar saltos=a sări; arrojar, tirar=a arunca: La pelota botó en el suelo antes de entrar en el hoyo=Mingea a sărit ȋn pămȃnt ȋnainte de a intra ȋn gaură. ¿Puedes botar la basura?=Poți arunca gunoiul?

votar=a vota;

cabo=cap (extremitate, capăt; geografic; grad militar=caporal): Haz un nudo en el cabo de la cuerda=Fă un nod ȋn capătul cozii. El Cabo de Hornos está en el sur de Chile. Mi hermano es cabo del ejército.

cavo=de la vb cavar=a săpa: Yo cavo en mi huerto con esta pala.

grabar=a sculpta, grava; a filma: Quiero grabar mi nombre en esta moneda. Usa esta cámara para grabar la entrevista=Folosește această cameră pentru a ȋnregistra interviul.

gravar=a impozita: El Gobierno va a gravar más la venta de tabaco y alcohol.

hierba=iarbă, plantă: Había mucha hierba junto al árbol.

hierva=de la vb hervir=a fierbe: Para hacer un buen té, hierva primero el agua.

nobel=premiu: Einstein ganó el premio Nobel de física.

novel=ceva nou ȋntr-o activitate și fără experiență;

rebelar(se)=a se răscula: Los esclavos se rebelaron y lograron la libertad.

revelar=a revela, a descoperi: Wikil Leaks ha revelado muchos casos de corrupción.

recabar=a strȃnge (semnături): Están recabando firmas para pedir un referéndum.

recavar= a săpa din nou: Tuvieron que recavar el agujero.

sabia=ȋnțeleaptă: Sigue sus consejos porque es una mujer muy sabia.

savia=seva care circulă ȋn plante: La savia transporta el alimento de las plantas.

tubo=tub de formă cilindrică: La muestra del agua del río está en ese tubo.

tuvo=de la vb tener: Mi padre tuvo una moto de joven.

Cuvinte homófonas cu h și fără h:

aprender=a ȋnvăța: Quiero aprender español.

Pronumele y şi en în franceză şi corespondentele lor în spaniolă şi română

În fran. pron. y se fol. pentru referirea la lucruri şi animale: Prends garde au chien=Cuida con el perro=Ai grijă la câine; Prends-y garde=Cuida con él=Ai grijă (păzeşte-te) de el; Elle pense à ses vacances=Piensa en sus vacaciones=Ea se gândeşte la vacanţă; Elle ypense=Piensa en ellas=Se gândeşte la ea. Aşa cum se poate observa, în fran. verbul e însoţit numai de prepoziţia à, pe când în span. atât de prepoziţia con, cât şi en.

En se foloseşte pentru referirea la lucruri, animale şi persoane: Charles parle de ses amis=Charles está hablando acerca de sus amigos=Charles vorbeşte de (despre) prietenii săi; Charles en parle=Charles habla de ellos=Charles vorbeşte de ei; Que penses-tu de ce livre?=¿Que piensas de este libro?=Ce gândeşti despre această carte? Qu'en penses-tu?=¿Que piensas de ello?=Ce gândeşti despre ea? În această situaţie şi în fran. şi în span. verbul e însoţit de aceeaşi prepoziţie, de.

În fran. en reprezintă o parte din ceva mai mare în cantitate: J'ai acheté des fraises=Compré fresas=Am cumpărat căpşuni; J'en ai acheté=Compré unas=Am cumpărat unele; Je n'ai pas d'argent=No tengo plata=Nu am argint; Je n'en ai pas=No tengo=Nu am.

În cazul când se foloseşte art. nehotărât, acesta se ataşează la sfârşit în toate cele 3 limbi: J'ai acheté une voiture=Compré un coche=Am cumpărat o maşină; J'en ai acheté une=Compré uno=Am cumpărat una.

În cazul verbului aller, care, spre deosebire de română şi span., nu e niciodată refl., se folosesc pron. y şi en pentru a avea sensul ca refl. din celelalte 2 limbi: Je m'en vais, J'yvais=Me voy=Mă duc; Va-t-en!, Vas-y!=¡Vete!=Du-te!

También, tampoco, no, sí în span. şi corespondentele lor în fran. şi română

În span. también sau igual are echivalentul lui aussi în fran., iar în română de asemenea sau la fel (tot aşa): Estoy cansado=Je suis fatigué=Sunt obosit; Igual yo sau yo también=Moiaussi=Eu la fel (Şi eu), folosindu-se la fel şi pentru celelalte pers.: tú, el, ella, Ud, nosotros, vosotros, ellos, ellas, Uds; în fran. toi, lui, elle, nous, vous, eux, elles, în română, ca şi în span. se foloseşte forma pron. pers. la toate pers.

Tampoco=non plus=nici: Ella no quiere=Elle ne veut pas=Ea nu vrea; Yo tampoco=Moi non plus=Nici eu; la fel cum am arătat mai sus se foloseşte la celelalte pers. în cele 3 limbi.

No=Pas, Non=Nu: Estoy bien=Je vais bien=Sunt bine; Yo no=Pas moi sau Moi pas=Eu nu; la fel ca mai sus se foloseşte la celelalte pers. în cele 3 limbi.

Sí=nici: No estoy de acuerdo=Je ne suis pas d'accord=Nu sunt de acord; Yo sí=Moi si=Nici eu; No estoy cansada=Je ne suis pas fatiguée=Nu sunt obosită; Yo sí=Moi si=Nici eu; la fel ca mai sus se foloseşte şi pentru celelalte pers. De asemenea, în span. şi fran. se poate folosi tampoco şi non plus: Yo tampoco=Je non plus. În span. nu se foloseşte negaţia de 2 ori ca în română: Yo tampoco estoy cansada=Nici eu nu sunt obosită; Yo tampocoquiero=Nici eu nu vreau.

De asemenea, în cazul pron. negative nada=nimic, nadie=nimeni, nunca=niciodată, jamás=niciodată, vreodată nu se foloseşte negaţia când sunt înaintea verbului: Nadie me quiere=Nimeni nu mă vrea, dar când se află după verb se foloseşte: No me quiere nadie; Élnunca come=Niciodată nu mănâncă, dar Él no come nunca; Alfred tampoco baila, dar Alfred no baila tampoco; Jamás he visitado esa ciudad, dar No he visitado jamás esa ciudad.